Porumbul este cultivat în variate condiții de climă și sol, întâlnindu-se în emisfera nordică, în Canada și Rusia, până la 58ᵒ latitudine, iar în emisfera sudică, în Noua Zeelandă, pană la 42-43°.

Prezintă o mare plasticitate ecologică, cultivându-se pe terenuri şi în condiţii climatice foarte diferite. Astfel, porumbul a reușit să fie a 2-a cea mai cultivată plantă pe planeta (194 milioane ha), dupa grâu (214 milioane ha), dar cu siguranță pe locul 1 ca și producție totală (1.148 milioane t).
Teosinte (Zea Mays parvaglumis/mexicana) este o specie erbacee ce face parte din genul Zea care se întâlnește în flora spontană din Mexic, Guatemala, Honduras și Nicaragua.
Practic, Balsas Teosinte (Zea Mays parviglumis) este considerat strămoșul porumbului, iar acum 9000 de ani oamenii au început să “amelioreze” această “buruiană” rezultând astăzi “minunea” denumită porumb. Astfel, în America de Sud porumbul a fost cultivat de populațiile indiene din cele mai vechi timpuri, fiind planta cu cea mai mare importanță economică pentru aceștia.
Pe teritoriul țării noastre, porumbul este amintit pentru prima dată pe la sfârşitul secolului al XVII-lea. În Muntenia este menţionată cultivarea lui în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino (1678-1688), iar în Moldova, sub domnia lui Duca-Vodă (1693-1695). În Transilvania a început să fie cultivat începând cu secolul al XVIII-lea.
Ameliorarea porumbului s-a făcut inițial empiric, oamenii selecționând știuleții cei mai frumosi, cu boabele cele mai mari și mai sănătoase, acest lucru ducând la dezvoltarea unor rase și soiuri locale diversificate.
Selecţia în masă este o metodă de ameliorare sistematică care datează de la jumătatea secolului al-XIX-lea, când REID, în SUA, a folosit-o pentru crearea de soiuri. Apoi Hopkins în 1896 a folosit pentru prima data selecția individuală.
Ca metodă de ameliorare, hibridarea a început prin crearea de hibrizi între soiuri. În 1893, MORROW şi GARDNER au elaborat procedeul de producere a seminţelor hibride F1, dar hibrizii au avut o răspândire redusă.
Cea mai eficientă metodă de ameliorare a porumbului este cea prin consangnivizare, pentru crearea de hibrizi simpli între linii consangvinizate, elaborată de către SHULL în 1908-1909. Această metodă se foloseşte şi în prezent.
Linia consangvinizată este fundamentul producerii de sămânţă hibridă de porumb. Ea stă la baza producerii tuturor categoriilor de hibrizi.

Pasted Graphic

Pasted Graphic 1

David Hula, fermierul american din Virginia care deține 4 recorduri mondiale la producția de porumb, s-a “încăpățânat” să doboare pentru a 3-a oară acest record în 2019, ajungând la o producție de 616,20 bu/acr (aprox 38 t/ha).



Este omul care a demonstrat cercetătorilor care susțineau, doar cu un sezon mai devreme, că potențialul maxim al porumbului este limitat de plafonul de 600 de bu/acr, că se înșală. Planta de porumb în acest moment are potențial nelimitat și nimeni nu mai poate susține că știe acest lucru. Dimpotrivă, David Hula “visează” la 800 bu/acr (aprox 50 t/ha). Acesta menționează că toți factorii sunt importanți și anume tehnologia aplicată, factorii climatici, dar cel mai important este - sămânța folosită.
David a doborât recordul mondial de 3 ori consecutiv, cu același hibrid din portofoliu Pioneer® - P1197. Dar ce nu cunoaște publicul din România este că linia mamă a acestui hibrid campion se regăsește și în rândul hibrizilor locali, și anume P0937 sau P0900. Practic, potențialul fantastic de producție al celor 2 hibrizi este moștenit în acest fel.

Mihai Valentin
Category Marketing Manager Corn & Soybean
Corteva Agriscience Romania& Moldova
©

Euroferma: Agricultura