Odată cu scăderea dramatică a producţiei de miere din acest an, apicultorii britanici sunt din ce în ce mai frustraţi de lipsa de fonduri guvernamentale şi ale UE. După un an dezastruos pentru miere, ei se întreabă de ce nu ajung şi la ei mai mulţi bani ai UE şi ai guvernului, în contextul în care fondurile alocate unor ţări precum Ungaria şi România au contribuit la o creştere semnificativă a producţiei de miere în ultimul deceniu, relatează vineri The Telegraph.

Asociaţia Britanică a Apicultorilor a anunţat recent o scădere de 72% în producţia de miere din acest an, din cauza vremii nefavorabile. O cercetare recentă a Asociaţiei Fermierilor din Albinărit a relevat că producţia s-a redus la jumătate în 2012, echivalentul unei pierderi de 7 milioane de lire sterline pentru industria din Marea Britanie.

Comercianţii apicoli, precum James Hamill de la ''Hive Honey Shop'' din sudul Londrei, cred că finanţarea UE ar putea îmbunătăţi productivitatea, aşa cum s-a întâmplat şi în alte ţări din Europa "Am dori să vedem că fondurile guvernamentale sunt plătite direct apicultorilor şi nu unor firme de cercetare, organizaţii de caritate şi universităţi, ci direct oricui creşte albine şi întreţine un stup", a afirmat Hamill.

Apicultorii din România, care primesc deja finanţare directă de la UE, şi-au dublat coloniile de albine în ultimul deceniu. Între 2000 şi 2010, ţara a produs 24.700 de tone de miere. Apicultorilor români li s-a promis continuarea finanţării UE până la sfârşitul lui 2014. Ţara va primi 3,4 milioane de euro pâna la sfârşitul lui 2012, la fel şi în 2013. Această creştere a producţiei pare să progreseze în anii următori, în contextul în care o continuare a finanţării UE, îmbinată cu programe educaţionale, măsuri ale agriculturii ecologice, registre ale apicultorilor şi factori geografici se dovedesc esenţiale pentru succesul mierii în această ţară, subliniază ziarul britanic.

În condiţiile în care peste 80% din produsele apicole de pe rafturile din Marea Britanie sunt importate din ţări ale UE, printre care şi România, Patrick Robinson, directorul de operaţiuni de la compania ''Rowse Honey'', a constatat avantajele programelor apicole, cum ar fi cele din România.

''Noi folosim tipuri de miere din România, cum ar fi cea de salcâm şi tei, precum şi cea polifloră. Prin finanţare UE, România încurajează apicultura iar numărul apicultorilor este, credem noi, în creştere", a afirmat el.

Francisc Eget, 65 de ani, este din Maramureş, în nordul României, şi foloseşte metodele apicole tradiţionale. Deplasându-se spre sud pentru nectarul din Delta Dunării şi până la dealurile din Transilvania, a fost prompt în a sublinia beneficiile fondurilor UE pentru nivelul său de trai.

"În prezent, în Maramureş există aproximativ 400 de comercianţi apicoli, deoarece guvernul a intervenit pentru a ajuta stimularea industriei apicole. Aproape toţi sunt înregistraţi şi ne împărtăşim toate constatările. Noi primim aproape 4.500 de euro la fiecare trei ani, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile", spune el.

Această distribuire a fondurilor între toţi apicultorii înregistraţi a avut un impact pozitiv asupra apiculturii locale şi comerciale. Într-o ţară în care preţul mediu lunar de închiriere a unui apartament cu trei camere este de doar 240 de lire, aceste fonduri relativ modeste au contribuit la distribuirea de tratamente împotriva paraziţilor şi la costurile de întreţinere a stupilor. Au creat, de asemenea, programe educaţionale accesibile.

În timp ce beneficiile pot fi văzute in Europa, apicultorii britanici sunt încă confuzi legat de unde merg fondurile UE în ţara lor. Gill Maclean, de la Asociaţia Apicultorilor, împărtăşeşte această îngrijorare. "Banii de la UE intră în Trezorerie, dar nu există o transparenţă privind modul în care sunt distribuite fondurile europene legate de apicultură", a afirmat Maclean.

În timp ce producţia de miere este dependentă de vremea caldă pentru a avea florile care dau nectar şi condiţiile meteorologice adecvate de căutare pentru albine, experţii în apicultură şi albinărit sunt de părere că se poate face mai mult pentru a încuraja floricultura sălbatică în întregul Regat Unit.

James Hamill este convins că aceste condiţii pot fi ameliorate dacă banii vor fi disponibili. "Vrem să vedem mai multe fonduri pentru plantarea pajiştilor cu flori sălbatice şi flori agreate de albine de-a lungul liniilor de cale ferată, în parcuri şi de-a lungul autostrăzilor. Consiliile şi companiile private trebuie să facă disponibile zone deschise pentru amplasarea de stupi pe acoperişuri, în parcuri auto, terenuri virane şi plante de apă", a afirmat Hamill.

Francis Ratnieks, profesor de apicultură la Universitatea din Sussex, consideră că Marea Britanie ar putea învăţa de la România şi cultiva mai multe flori sălbatice, în scopul de a oferi albinelor o şansă mai bună pe viitor.

"O zonă despre care cred că are un mare potenţial este cea a pajiştilor. Fânul este cea mai mare recoltă din Marea Britanie şi foloseşte cele mai multe terenuri. Ar trebui să fie mult mai uşor să se încurajeze floricultura pe terenuri cu pajişti decât pe terenuri arabile având în vedere că animalele pot paşte plantele care produc florile pe care le vizitează albinele, cum ar fi trifoiul", a spus el.

În timp ce apicultorii britanici se uită la vecinii europeni pentru modalităţi de ameliorare a producţiei de miere, profesorul Ratnieks consideră că această schimbare de atitudine faţă de natura sălbatică se va dovedi semnificativă. Creşterea de mai multe albine şi sporirea numărului de apicultori este fără valoare în absenţa florilor cu nectar care să le hrănească pe albine.

"Terenurile agricole reprezintă 75% din teritoriul Marii Britanii, probabil la fel de mult ca în oricare altă ţară din lume. Tot aşa cum sunt o sursă de hrană, ele trebuie să fie şi o casă pentru natura sălbatică. A le face pe amândouă se va dovedi o provocare", a subliniat Ratnieks.

Înapoi la știri