Emisiunea EUROFERMA a avut onoarea de a avea ca reporter pe arhicunoscutul agronom Lucian Buzdugan. De ceva vreme ne gândeam să realizăm câteva materiale cu “monștri sacri” ai agriculturii românești, conștienți fiind că vine momentul schimbării de generație.
Interviul a fost realizat la sfârșitul lunii august, în câmpurile de la Neamț, cu ocazia unui eveniment realizat de Pioneer România.
Intervievatul emisiunii a fost profesorul Constantin Vasilică.
Redăm, în continuare, transcrierea ediției din data de 25 octombrie 2015, pe care o puteți viziona pe site-ul emisiunii, www.euroferma-online.ro.

Gabriela Sava: Bună ziua, dragi telespectatori, suntem astăzi la o nouă ediție a emisiunii Euroferma, iar în ediția de astăzi continuăm materialul început în ediția trecută cu doi monștri sacri ai agriculturii: profesorul Constantin Vasilică și Lucian Buzdugan, un material la care nu m-am îndurat să adaug nici o imagine pentru că fiecare gest, fiecare zâmbet între cei doi dă o savoare deosebită emisiunii. Dacă emisiunea v-a încântat și vă place așa cum mi-a plăcut mie, să știți că eu nu am nici un merit, singurul meu merit este doar că m-am dat la o parte și i-am lăsat pe cei doi să fie așa cum îi vedeți.

Constantin Vasilică: Din dorința de a face economie pe unitatea de suprafață, nu fracționează mai ales azotul în două sau trei reprize. Unii îl dau într-o singură repriză, alții în două, în a treia repriză majoritatea renunță, este una din greșelile cele mai frecvente, nu foarte mari, sunt și greșeli mai mari.

Lucian Buzdugan: Sau rețineți, eu cred că sunt foarte mulți, eu cred ca 50% din cultivatorii de grâu dau azotul o singură dată.

Constantin Vasilică: O singură dată și asta este o greșeală, pe lângă faptul că nu are efectul dorit asupra plantei, mai poluezi și solul pentru ca o parte din azot se duce în sol.

Lucian Buzdugan: …și se sensibilizează planta, sunt o mie și una de…

Constantin Vasilică: ..fertilizarea cu azot trebuie foarte bine gândită și chibzuită. Dar problema viitorului nu este fertilizarea cu azot, ci fertilizarea cu fosfor și ferească Dumnezeu de o accentuare a lipsei de aprovizionare a agriculturii mondiale cu fosfor. Rezervele de fosfor sunt limitate în lume , de azot, nu.

Lucian Buzdugan: Domnule profesor, vreau să vă spun, printr-un studiu recent s-a determinat că România are 60 % din soluri slab aprovizionate cu fosfor. Prima țară din fața noastră are doar 30%. Vă dați seama ce distanță foarte mare! Eu aș face, dacă ar depinde de mine, aș face un program național de refacere a fosforului în solurile României prin sprjinirea costurilor cu aplicarea îngrășămintelor cu fosfor, pentru că țara aceasta ar deveni mai bogată dacă ar avea mai mult fosfor în pământ. Sunteți de accord cu mine?

Constantin Vasilică: Domnule Buzdugan sunt total de acord. Dar nu numai cu fosforul, eu sunt total convins, și ai să te convingi și matale, că povestea faptului că solurile României sunt suficient aprovizionate cu fosfor și potasiu este o poveste. Este o poveste pe care ar trebui să nu o spunem nici nepoților pentru că numai conținutul solurilor noastre în fosfor accesibil plantelor și în potasiu accesibil plantelor este total insuficient la ora aceasta pentru a obține recolte mari, și cine nu întelege acest lucru nu poate realiza producții mari pe unitatea de suprafață.

Lucian Buzdugan: Eu cred că aici chimiștii sau biochimiștii sau agrochimiștii ar trebui să explice foarte clar care este evoluția fosforului mobil din sol, și anume noi dăm îngrășământ și imediat pus în sol încearcă să treacă în forme greu solubile, imobile. În forma de trifosfat este total insolubil și când vine cineva și îți face o analiză, zice că ai fosfor dar el este imobil, este ca și cum nu ai, la fel și de potasiu se spune că avem foarte mult potasiu dar cea mai mare parte a lui este imobilă, inaccesibilă.

Constantin Vasilică: Foarte mulți dintre colegii noștri neglijează nu numai rolul fosforului ci și rolul azotului. Se bucură de atenție mai mare deși administrarea lui lasă mult de dorit. Folosirea lui: trebuie să umblăm la capitolul acesta.

Lucian Buzdugan: Cele mai multe îngrășăminte sunt cu azot, fie vorba între noi. Azotul îl folosește toată lumea, dar potasiul este total neglijat și rolul potasiului în plantă este la fel de important ca și al azotului. Știți, domnule profesor, aici la Tazlău, este la o aruncătură de băț de aici unde ne găsim (&hellip era o mină de potasiu, de sare potasică închisă înainte de 89. La Târgu Ocna era o zonă în care se producea sare potasică, deși majoritatea o importăm. Mâine mă întâlnesc cu colegii mei din liceu, din care unul a fost directorul minei și vreu să văd cum am putea reactiva pentru că cererea de potasiu este foarte mare și ar fi păcat să importăm potasiu în timp ce minele noastre gem de potasiu pe care trebuie numai să-l scoatem deasupra.

Constantin Vasilică: Este foarte adevărat ca planta dupa ce folosește mare parte din potasiu, tot ceea ce rămâne îl restituie solului dar consumul, în ultima vreme, de potasiu de către culturile cu recolte mari s-a amplificat și rezervele s-au cam dus, vorbesc de rezervele existente în sol. Ne mirăm cum o parte din marile suprafețe cu porumb nu s-au uscat în acest an, rezistența la secetă este condiționată în mare măsură și de potasiu, este singurul macroelement care circulă sub formă de ioni liberi în plante și asigură menținerea apei în vacuole.

Lucian Buzdugan: Ca să vă susțin, de asemenea, începând de anul acesta folosesc îngrășământ triplu NPK, adică și cu potasiu față de cum foloseam până acum, numai NP. Acum folosesc ca starter minim 100 de kg, am testat anul care a trecut și acum toate semințele în prima fază le pun să germineze într-o condiție optimă: azot, fosfor, potasiu.

Constantin Vasilică: Fiziologia și nutriția plantelor este insuficient cunoscută, sunt multe secrete pe care știința nu a reușit să le descifreze, să le pătrundă în cele mai mici detalii ale lor. Abia acum s-au lămurit de ce uneori dăm îngrășăminte și nu sunt folosite de către plante: sunt blocate căile de transport chiar dacă dăm în foliar, de la suprafața frunzei până la celule. Există niște canale mici între epiderma celulei și nucleu care asigură transportul calciului și al fosforului.

Lucian Buzdugan: Deci, de studiul corpului uman s-au ocupat foarte-foarte mulți oameni decât s-au ocupat de studiul fiziologiei plantelor.

Constantin Vasilică: Deși, și omul a rămas o ființă necunoscută.

Lucian Buzdugan: Absolut! Aceasta vroiam să spun, cu toate acestea sunt foarte multe lucruri necunoscute. La fel se întâmplă cu plantele. De aceea cred că rolul cercetării ar trebui să crească și, cu regret spun, că la noi nu se dă suficientă importanță acestui motor al societății, al agriculturii care ar trebui să fie. Sunt adevărați eroi astăzi cei care cercetează și care, cu bani puțini, dau soluții.

Constantin Vasilică: Da… la agricultura românească mă refer. Deși, există un vechi proverb pe care l-am uitat: „dacă are țăranul, are toată lumea” era scris în manualul de economie agrară a lui Ernest Laur, cel mai mare economist agrar elvețian din sec al XIX lea. Era scris pe coperta manualului „are țăranul, are toată lumea”.

Lucian Buzdugan: „are țăranul, are toată țara” cred că este un motto cu care putem închide discuția noastră cu renumitul profesor și distinctul specialist cu care agricultura românească se mândrește. Vă mulțumim domnule profesor!

Constantin Vasilică: M-ai întrebat de ce îmi place agricultura. Păi când vezi asemenea lanuri, nu poți să nu rămâi fascinat și îndrăgostit de ele. Cred, mai repede decât se îndrăgostesc unii de reprezentatele frumoase ale sexului frumos…

Lucian Buzdugan: Frumosul rămâne valabil și e o preocupare a ochiului uman fie că e de sex opus, fie de sexul nostru, oricum place frumosul. Frumosul poate fi o floare, frumosul poate fi un lan de porumb, frumosul poate fi o femeie frumoasă. Frumosul, în al doilea rând, este generator de optimism și este de mare utilitate pentru omenire.
Are, acolo, creierul uman o zonă care se ocupă de fericire și ne bucură acest lucru ca există și trebuie să ne bucurăm de acest lucru și să-l folosim.

Constantin Vasilică: Eu, în orice caz vă felicit ca ați revenit pe meleagurile nemțene și doresc, că și în această călătorie, să aveți aceleași satisfacții pe care le ați avut totdeauna, cand ați revenit aici după ce ați plecat în Insula Mare a Brăilei.

Lucian Buzdugan: Este locul meu, vedeți eu nu mi-am, deși stau de 15 ani la Brăila, nu mi-am făcut casă în Brăila, nu pentru că nu-i iubesc pe brăileni, îi iubesc foarte foarte tare, dar așa cum rădăcinile aduc pe cei care trăiesc într-o anumită zonă, într-o anume parte a lumii, sat îl duce acolo către zona aceea. Pe mine rădăcinile mă trag aici!

Constantin Vasilică: Și eu am fost întrebat de ce sunt îndrăgostit de meleagurile satului meu, și am spus unui învățător din sat, probabil că atunci când am umblat desculț pe aceste meleaguri o parte din pământul meleagurilor mi-a intrat prin pori în organism și deocamdată încă au rămas, se mențin în organismul meu.”

Înapoi la știri

Euroferma: Agricultura